Care este voia lui Dumnezeu?

E un subiect cu care m-am confruntat foarte foarte mult timp. Cred că nu sunt singura, totuși. Sunt sigură că și tu te rugai și omiteai să faci un pas înainte, fiindcă așteptai cu nerăbdare răspunsul Lui cu privire la problema respectivă. Și e un lucru frumos, să știi că poți conta pe cineva că îți va oferi îndrumare și călăuzire în legătură cu un subiect despre care nu ești atât de încrezător. Dar sunt și momente în care, în ciuda rugăciunilor și a eforturilor noastre de a afla ce trebuie făcut, raspunsul se lasă așteptat. Și nu o zi, două, ci poate luni, chiar ani. Vrem să aflăm cu nerăbdare planul lui Dumnezeu, pentru că vrem să fim siguri că ne aflăm în voia Lui. Sau vrem să știm ceea ce se va întâmpla, pentru ca deciziile sau acțiunile noastre viitoare să fie justificate pe baza rezultatului viitor.

Și mai mult de atât… Când nu aflăm răspunsul, vrem să știm de ce se întâmplă asta. Ne reevaluăm rugăciunile, câteodată chiar și credința. Ne facem griji că poate ceea ce am cerut nu se află în voia Lui și ne rugăm iar ca El să ne arate ce e potrivit de făcut și ce nu, revenind în punctul din care am plecat.

Când așteptarea și credința noastră sunt puse la încercare, de cele mai multe ori renunțăm la cererea făcută, pentru că avem impresia că ceva trebuie să fie greșit, ceva sigur n-a mers bine. Poate insistăm, iar așteptările noastre sunt dezamagite când observăm că răspunsul tot întârzie să apară.

Dar am învățat un lucru prețios în ultimul timp. Recent am participat la o conferință și în timp ce mintea mea era plină de întrebări, griji, probleme (în mare parte, create de mine însămi), am auzit niște cuvinte care m-au făcut să realizez cât de important e să ai o relație cu Isus, nu din cauză că știi lucruri despre El, ci pentru că ai trăit împreună cu El și ai experimentat modul în care lucrează și în care îți vorbește. Și de la ideea aceasta a plecat o serie de alte idei și de aceea vreau să le împărtășesc și cu voi, pentru că pe mine m-au marcat enorm.

Pentru început, există niște idei greșite pe care noi le avem cu privire la modul în care Domnul își desfașoară sau ar trebui să își desfășoare planul în viața noastră. Noi, în momentul în care i-am predat Lui sufletul, inima și întregul curs al vieții noastre, avem pretenția de a fi consultați sau puși la curent cu tot ceea ce se va întâmpla cu noi și cu modul în care viața noastră va decurge, începând din acel moment.

Dar în Biblie, în cartea 2 Corinteni 5:7 scrie clar “(…pentru că) umblăm prin credință, nu prin vedere”. În momentul în care noi oprim cursul vieții noastre și stagnăm din cauză că nu știm dacă Dumnezeu ar vrea sau nu ca noi să facem acel lucru, deja începem să omitem atât de multe lucruri pe care le-am fi descoperit doar dacă am fi înaintat prin credință. Este ca atunci când aștepți un răspuns cu privire la ce te cheamă Domnul în slujirea din Biserică, dar tu nu vrei să înveți sau să ceri să ți se arate cum să faci un anumit lucru, iar astfel nu vei afla niciodată dacă ești chemat sau nu să faci acel lucru. Domnul nu are cum să îți ghideze pașii, dacă tu stai pe loc. Câteodată îți ia o viață întreagă plină de așteptare ca să realizezi asta. Sau ești unul dintre fericiții care aud și înțeleg lucrul acesta încă din tinerețe. Oricum ar fi, trebuie să înțelegi că și noi avem o responsabilitate enormă în momentul în care am decis să Îl urmăm pe El. Bineînțeles, El va avea grijă de situațiile în care vom fi puși, dar depinde de noi să ajungem acolo și să arătăm slava Lui pretutindeni.

Mai sunt momente în care Dumnezeu decide că aflarea voii Lui nu este necesară pentru tine în momentul de față. În ciuda rugăciunilor tale, răspunsul Lui poate fi ‘nu’ sau ‘nu încă’. Și am trăit tot acest timp având impresia asta greșită cum că trebuie să știu, să aflu neapărat ce se va întampla, altfel nu pot să iau decizii corecte. Dar, în realitate, Dumnezeu mă chema să am încredere chiar și atunci când intenționează să nu imi arate planul Lui. Și recunosc, câteodată chiar suntem lași. Cel puțin eu, în cazul acesta. Ne e frică, suntem în impas și tot ce facem e să așteptăm ajutor, probabil chiar și în cele mai nesemnificative momente. Nu ne mișcăm, nu acționăm, nu credem, doar cerem. I-am predat viața Lui, iar când vine vorba de a te lăsa, la propriu, condus de El, stăm pe loc, așteptând să ni se arate imaginea de ansamblu, pentru că ne e frică. Ne e frică să ieșim din zona noastră comodă, să trăim prin credință, nu prin ceea ce se vede. Asta așteaptă Dumnezeu de la noi?

Am auzit această comparație nu în urmă cu mult timp: “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele (și o lumină pe cărarea mea)” (Psalmul 119:105)- o candelă, nu un relfector. Dumnezeu ne va arăta în ce direcție să facem pasul următor, dar nu ne va arăta încotro duce tot acest drum, de aceea e necesar să avem încredere.

Dacă deja ai început o relație personală cu El sau cel puțin îți dorești lucrul acesta, deja ai devenit conștient de faptul că drumul nu e deloc ușor. Cel puțin nu pentru comoditatea noastră și pentru zona noastră de confort. Dar e atât de frumos să privești în spate și să îți dai seama că dacă tu ar fi trebuit să fi pus la conducerea spre punctul în care ai ajuns acum, n-ai fi reușit să împletești lucrurile într-un mod atât de minunat.

Dumnezeu vrea ca noi să devenim persoana care El ne-a creat să fim. Tu vrei asta?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s