Timpul și spațiul

Proză

În ochii lor se frământau mute galaxii. Se priveau însetați de cuvinte și vegheau strigătele astrelor către cereasca împărăție.  Sufletele lor pribegeau pierdute prin întunecata alee a străjerilor nocturni. Nu era nimic ce avea să-i oprească din veșnica trezire și din amarul haz. Visau printre astre dansând spre infinitul apus. Timpul și spațiul nu erau decât concepte uitate în urma călătoriei unei suflări apăsate.

Iar din tumultul nepăsător explodau picături flămânde ce atingeau fiecare geană căzută spre a fi purtată în aerul tău și al meu. Crescând spre un falnic cer, ramurile se răsfrângeau și se încolăceau în jurul tulpinii fragile, mișunând în falnic zbor aterizat. Completând petalele înșiruite pe nori, distrugeam așezământul teluric ce despărțea și apropia unde completându-se una pe cealaltă.

Prin prisma lentilelor ce s-au format din cioburile ce-mi perforau odată simțurile, alungam și chemam valuri, citeam pași grăbiți printre astre adormind. Întunericul înconjura lumina și supunea tăcerea unei balade armonioase. Haosul era întrerupt de suflarea ta ce interpreta iubitul celestic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s