Defectuoasa armonie

Proza

Te văd privind confuz acele alei pe care obișnuiai să le vizitezi zi de zi. O urmă de melancolie sub mireasma unui bujor timid îți străbate un colț al ființei. Simți golul pe care îl porți zi de zi, însă nu reușești să împletești idei ce vor face lumină asupra condiției tale. Ai încercat totul, știu. Totul pentru a urma un model al unei vieți libere, însă libertatea te-a încătușat etern. Totul pentru a te depărta de lume a carei gândiri n-ai reușit niciodată să o învingi. Erai hotărât, un pas promis ție însuți că îl vei face, acum… ajuns departe. Dansuri întregi cu idei ce te lasă adormind, împleticindu-se într-un armonios cântec de noapte. Priveai către lună, râvnind la o viață asemenea ei: liberă, stăpână privind peste un tot veșnic. Luminată în glorie de către un astru arzând, pășind în ritmuri senine alături de un statornic prieten. Puteai simți razele sale pătrungând în adâncul rărunchilor ce dornici de viață, prelungeau o suflare pierdută.

Am citit încântarea chipului tău când privirea-ți întâlnea un chip familiar. Chipul pe care, oricât de mult ai fi dorit, nu l-ai putut desluși în întregime. Familiare nu îți erau detaliile, ci acele umbre ce nu au reușit să pășească într-o rază aprinsă. Timid, îți îndrepți gândul spre locul în care te aflii acum, aruncând uitării episodul dramatic al unei șoapte pierdute. O șoaptă nu pierdută în lupta cu tine, ci în neatenția umblării. Cuvintele mângâiau asprimile unui suflet ca al tău, însă mierea era cea care vindeca rănile schimbării. Un profund surâs îți răvășea întreaga ființă, lăsând în urma sa pași în stropi de ploaie.

Acum, însă, pleci capul gânditor, ascunzând în colț de zâmbet, un cuvânt binecunoscut. Nimic poetic în ceea ce avea să armonizeze perfect o întâmplare potrivită. Totuși, ai sperat că nu o alergare te va aduce aici, ci pur și simplu pași făcuți înapoi pe un drum greșit. O presupusă întâlnire nu va readuce un surâs de rază de soare, ci un perfect necunoscut conducând spre o destinație umilă va rescrie aceste gânduri, croindu-și pânzele într-un amestec nedescris.

Căci ori de câte ori perfectul ajunge într-un stadiu deplorabil, eternul poem va dăinui deasupra noastră într-o defectuoasă armonie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s